Bazată pe memoriile bunicilor săi care au supraviețuit lagărului Pecera din Transnistria (cunoscut sub numele de „lanțul morții”) în cel de-al doilea război mondial, narațiunea este parte cronică de familie, parte document istoric, din care reiese că autoritățile române ale vremii au administrat, susține McGrath, „aproximativ 150 de lagăre și ghetouri unde s-a desfășurat un capitol mai puțin cunoscut, dar la fel de sinistru al Holocaustului, unde sute de mii de evrei au fost brutalizați, exploatați și uciși”*.